Nu mi-e rusine ca sunt romanca, dar simt un gust amarui pe buze vazand ca oameni fara caracter si educatie jumulesc fara pic de jena cultura romneasca malformand toate valorile si negand orice autenticitate culturala. Trista constitutie psihologica a Romaniei de care din pacate nu scapa este "inertia", si nu vorbesc aici despre guverne si politici de birou, ci de o inertie educationala. Un neam de corigenti si repetenti la cultura insa cu aerul narcisistic al unui premiu Nobel sau Pulitzer. Insa ce pretentii poti avea de la o natiune care nu mai cere nimic in afara de silicon si masini straine de lux, o natiune care isi pierde identitatea in limbaje futile dar pline de vanitate? Multi au ras de Pruteanu, dar poate era unul dintre putinii romani adevarati ramasi in urma cataclismului. Mai nou vorbim o alta limba si intruchipam un alt caracter, iar mitocania ne este bravura prin care incercam sa dovedim o oarecare inteligenta primara; inteligenta ratata, pusa la dospit in cuptoarele de incinerare. Romania pitoreasca?
V-as arde, ah si ce v-as mai arde pe toti ca-mi faceti tara si neamul de ras.
Nici la caini nu v-as arunca lesul ca ia-ti otravi, sau ar uita sa latre.
Nu sunt antisemita si nici nu am nimic impotriva altor nationalitati, ce ma infurie e aceasta prostie in masa, refuzul la cultura si nesimtirea grosolana de a distruge orice forma de valoare prin simpla impresie mutilata in care suntem educati ca in ziua de astazi omul nu are nevoie de cultura, ci de scoala vietii: "Fura tata, si fura cat poti; nu conteaza ce, dar fura nene!"
Romania s-a lasat furata de tot ceea ce avea mai bun, iar acum isi lustruieste ruinele pentru a mai atrage putina atentie.
0 comments:
Post a Comment